Discutia a evoluat usor spre cat de atasati suntem noi de lucrurile noastre, lucrurile/bunurile pe care le folosim in fiecare zi. In urma cu vreo 2 ani, cand aveam masina de serviciu, am avut o experienta care mi-a schimbat total paradigma despre posesia lucrurilor. Astfel, ca orice angajat caruia i se da masina de firma si eu o vedeam ca fiind “a mea”, o utilizam simtindu-ma efectiv proprietarul ei. In momentul in care mi-a fost luata m-am simtit deposedat, de parca mi se luase jucaria preferata.

Insa mi-am dat seama dupa cateva zile ca masina respectiva nu fusese niciodata a mea, ci a firmei la care prestam atunci. La fel ca si laptopul si telefonul de servici, scaunul sau biroul la care munceam. Toate imi erau imprumutate de catre firma ca sa imi desfasor activitatea pentru care fusesem angajat.

DECI, oricand aceste lucruri puteau sa imi fie luate, din varii motive, sa mi se dea altele mai bune sau chiar mai rele. In momentul in care am inteles si acceptat aceasta idee, m-am simtit mult mai liber. Nu mai eram legat de masina de servici, de telefon sau laptop, daca firma/patronul decidea ca e cazul sa nu le mai am, mi le putea lua iar eu puteam accepta cu usurinta acel gest. Eu ca persoana, ca angajat, nu ma mai defineam prin lucrurile pe care firma mi le dadea, deci eram liber.

In casnicia in care sunt implicat de ceva ani incerc sa aplic acelasi principiu. Sa luam un exemplu banal: telefonul mobil abia achizitionat pe care il utilizez eu. Daca maine sotia mi l-ar cere deoarece telefonul ei a crapat si are nevoie de telefon foarte tare, sau cineva din familie foarte apropiat are nevoie de un telefon, daca mi-l cer, il dau si ma reintorc la vechiul telefon. Caci acest telefon nu este al meu, el este al nostru, al casniciei noastre, este un bun mai mult decat comun, care poate fi folosit si de altii.

Iar acest gand ma face si mai liber decat inainte. Caci nu am nevoie de telefon ca sa ma simt valoros, il utilizez doar pentru ceea ce el este facut; eu nu ma definesc ca om, ca persoana prin detinerea si utilizarea modelului X de telefon, ci eu ma definesc prin principiile mele.

Si astfel sunt liber sa traiesc asa cum aleg eu, indiferent de lucrurile care ma inconjoara. Binenteles ca imi place sa am si sa utilizez anumite obiecte, dar ele nu au putere asupra mea, eu pur si simplu le utilizez, nu le investesc cu sentimente.

Astfel, ideea pe care o discutam cu sotia era urmatoarea: ce am invatat eu despre bani, cum si de la cine. Eker spune ca suntem conditionati in imaginea noastra asupra banilor de lucrurile/imaginile/sentimentele invatate in copilarie, de la parintii nostri in special iar aceasta conditionare o purtam apoi cu noi si uneori ne facem rau singuri.

Dupa discutia cu sotia care s-a incheiat destul de repede deoarece a intrat in scena fiica mea care isi cerea drepturile de ingrijire, in aceeasi seara in timp ce strangeam prin bucatarie am inceput sa ma gandesc la ce stiu eu despre bani si cum ii privesc eu. Imaginea mea despre bani si utilizarea lor mi-a influentat viata pana acum enorm de mult si nu pot sa spun ca sunt fericit de modul meu de gandire in aceasta directie.

Din aceste cauze m-am decis sa incep o serie de articole despre bugetul personal si al familiei.  Articolele vor apare cu o frecventa saptamanala si voi povesti in ele cum am ajuns unde sunt acum, cum lupt sa imi schimb imaginea pe care o aveam/am asupra banilor.

Substitut est european pentru filtrul “cu” carbon activ
Acum 2 zile am dat pe youtube peste un pipar din Lituania, Zubris. Piparul are niste  tips&tricks super interesante, asa ca, inainte sa le recomand mai departe, am zis sa le incerc si eu.
Primul sfat incercat pe propria piele este urmatorul: in loc de filtru de carbon activ in pipa puteti utiliza orez. Piparul lituanian spune ca orezul are proprietatea ca poate absorbi de doua ori mai multa umiditate decat carbonul activ, care inceteaza sa isi mai faca treaba atunci cand umiditatea trece de 80%.

Da, ati citit bine, am utilizat orez cumparat din hypermarket.
Personal, nu mai folosesc filtre de multisor, dar cum am hipersalivatie, de multe ori, grabind fumarea, ajunge sarmana pipa sa “forfoteasca” iar uneori mai trag cate un gat de lichid maroniu extraordinar la gust (saliva +nicotina+gudron si alte chestii parfumate).
Iata cum am procedat: am introdus cateva boabe de orez (cam 10-15) in bol inainte de a pune tutunul. Orezul se poate pune si in spatiul unde se introduce de obicei filtrul, dar nu am incercat si am dubii ca orezul nu va fi aspirat in mustiuc producand senzatii tari.
Apoi am pus tutunul si hai la fumat. Pipa a mers ca unsa, fumul a fost uscat, saliva nu a mai bolborosit. Pipa utilizata a fost o Adsorba half-bent, una din preferatele mele.

Ca sa fiu sigur de rezultatele mele, am mai facut o pipa si am incercat din nou solutia cu orezul in bol. De data aceasta, am ales o pipa dificila la fumat, o full-bent cu mustiucul scurt, aceasta din imagine:
Am introdus orezul, tutunul si hai la fumat. A, am uitat sa spun ca in ambele cazuri am ales un tutun ciudat, pe care inca nu l-am inteles, Poeschl Exclusiv Royal, tutun interesant, cu o aroma nedefinita, un mix de Virginii, Burley si ceva Oriental, dar care nu se prea simte.

Rezultatul: umiditatea a ramas constanta pe tot parcursul fumatei, doar la ultimele fumuri am simtit gustul amar cu care ma obisnuisem. Dupa ce pipa s-a terminat, am facut cateva poze la ce a ramas in bol:
Judecati si voi, eu unul de acum incolo bag orez la greu:) face bine la gust…

Some two days ago I stumbled on YouTube on a pipe smoker from Latvia,  Zubris. The pipe smoker has some tips&tricks that looked very interesting, so I said, let’s try some of them.

The first advice that I tried on my own skin is this: instead of 9 mm carbon filter you can use rice. Zubris says that the rice has an unique property: he can absorb water twice the amount of the carbon, which stops working after the humidity is passing over 80%.

For my experiment, i used rice taken from a local hypermarket.
Personally, i do not use filters from some time, but as i have sometime hyper-salivation i searched for a replacement that would not interfere with the smoke and does not let any saliva gather in the shank and that terrible “for-for-for” noise starts to hear. Also, if i hyper-salivate  and i take a stronger smoke, a dark brown liquid is running in my mouth  which is given me a very bad taste in my mouth (saliva +nicotine+tar and other stuff with bad parfume).
Here is how i smoke a pipe with rice: i inserted some rice beans (10-15 beans) on the bottom of the bowl before i inserted the tobacco. The rice can be inserted also in the shank, in the place of the filter, but you could have the surprise that one bean is going into the stem and kills any chance of smoking.

Then i inserted the tobacco and let us smoke. The smoke was very nice, dry and cold, the pipe (a half-bent Adsorba) worked perfectly.

To be sure of my results, i tried this system again, i used a more difficult pipe, a full-bent:
I inserted the rice, the tobacco and i started smoking. Ah, i forgot to tell you that in both cases i used a strange tobacco, which i do not fully understand, Poeschl Exclusiv Royal, an interesting tobacco, with a mix of Virginia, Burley and a little bit of  Oriental.

The result: the humidity of the smoke remained constant during the smoke, just on the last smokes i felt the bitter taste which i got before. After the pipe was finished, i took some photos of the ashes:
Please judge yourselves, by the color of the rice that turned brown from white, if this replacement for the 9 mm carbon filter is working or not…

Mai jos gasiti poze si povestea fiecarei pipe care necesita reparatii:

1. Pipa mica Chacom Sport, a fost primita in dar de la un medic care se lasase de fumat pipa. Bolul este crapat datorita stratului de turta “imens”, nu cred ca se mai poate repara. Tin totusi aceasta pipa ca material didactic pentru piparii noi, carora le arat ce inseamna o pipa careia nu i-a fost curatata turta la timp:

2. Pipa veche din briar, primita de la o matusa, sotul ei o fumase. Nu am reusit sa imi dau seama de brandul pipei, pe ea este scris doar “Bruyere”. Pipa a fost fumata mult, lacul de pe bol este sarit in mai multe locuri, iar buza bolului a fost arsa si nu mai are forma unui cerc complet. Totodata, nici mustiucul nu se mai potriveste la locul lui:

3.  O pipa Mount Tai, realizata in anii ’70, primita tot de la o matusa, pipa fuses fumata de o ruda mai in varsta. Bolul este in stare buna, dar mustiucul a crapat si cineva l-a lipit cu lipici normal si a mai pus si un inel de metal peste el. Binenteles ca mustiucul reparat nu se potriveste foarte bine la locul lui iar shank-ul este si el deteriorat, cum puteti vedea din fotografiile de mai jos:

4.  O pipa Venini. Am primit-o de la un coleg. Bolul este, dar cred ca a fost fumata destul de mult si a aparut o mica gaura in fundul bolului care permite aerului sa intre din exterior in timpul fumatei.  Am curatat aceasta pipa cred de 20 de ori dar inca pastreaza un gust amar (colegul meu mi-a spus ca banuieste ca fratele lui mai tanar a fumat tutun pentru tigarete in ea) asa ca i-a dat jos lacul dar nu am reusit sa merg mai departe cu reparatiile:

5. O pipa Gigi Collection 1993. Am primit-o pe aceasta de la un amic, care mi-a spus ca o avea acasa de mai mult timp, de la cineva in varsta care o fumase multi ani. Exteriorul este ok, lemnul este in conditie buna, dar problemele sunt la interior. Buza vetrei este ciobita pe interior, banuiesc ca cineva a incercat sa o dea jos turta utilizand altceva decat reamerul. Totodata are cateva crapaturi in turta ramasa pe fundul bolului:

6. O pipa BigBen, colectia si numarul nu sunt lizibile. Aceasta pipa avea shank-ul crapat, iar fostul proprietar a decis sa il lipeasca si sa ii puna si un inel de metal peste el ca sa tina toata constructia. Problema este ca la lipire, a unit si mustiucul de shank, asa ca pipa de fapt nu mai poate fi curatata:

7. O pipa de productie necunoscuta. Lacul este in stare proasta, musticul a fost distrus si lipit de shank (Nu inteleg ce e cu ideea asta de a lipi mustiucul si/sau shank-ul cu lipici) dar binenteles ca lipiciul nu a tinut, asa ca propietarul a mai intarit constructia cu un tenon de metal. Totusi nici aceasta solutie nu a functionat, asa ca pipa a ajuns rupta in mainile mele:

8.  O pipa dreapt Amphora. Vina distrugerii acestei pipe este a mea in intregime. Mustiucul era destul de fix la locul lui, asa ca dupa o fumata, dorind sa o curat, a fortat extragerea lui. Rezultatul: mustiucul s-a spart efectiv:

9. O pipa full bent La Montagnarde Derosee.  Aceasta pipa am achizionat-o de la un amic pipar. Are cateva probleme majore: buza vetrei nu este dreapta, a fost arsa si apoi smirgheluita ca sa arate bine, mustiucul este format din doua parti, care nu se imbina total, asa ca mai intra aer in timpul fumatei. Vreau sa inlocuiesc partea de lemn a mustiucului cu o bucata mai lunga de bambus sau porumb, pana acum am gasit doar o bucatica de porumb:

Below are some photos and a story of each pipe that needs to be repaired:

1. Small Chacom Sport, received as a gift from a doctor that has quited smoking pipes. The bowl is cracked because of to much cake, i do not think that i could repair such damage. But i keep this pipe as a teaching material for new pipe smokers, who need to see what happens if they do not ream the bowl:

2. Old bruyere pipe, received from one of my aunts, it belonged to his husband. I don’t know the brand, it is not written on the pipe. It was smoked a lot, the varnish has big stains on it, and the bowl rim was burned and doesn’t have a smooth surface anymore. Also, the tenon doesn’t fit anymore in the shank :

3. A Mount Tai pipe, made in the ’70, received also from an aunt, it was smoked by an old relative of her’s. The bowl is in good shape, but the stem was broken and someone, not an professional pipe maker, repaired it with it think usual glue, and inserted an metal tenon instead of the old one. Off course that the new tenon does not fit well into the shank, which is also damaged, as you can see in the photos bellow.

4.  A Venini pipe. I received from an colleague. the bowl is OK, but i think it was smoked a lot and the heel of the tobacco chamber has a very very small hole which is allowing air to enter from outside. I cleaned this pipe i think 20 times until it was smokable, but still has a sour taste (my friend told me that his younger brother used to smoke cigarette tobacco in it) so i removed the varnish as an experiment, but i did not had the time to go further with the repair:

5. An Gigi Collection 1993 pipe. I received this one from a friend, who told me that he had her at his home from some old relative, but did not smoke it. The exterior is nice, the briar is in good condition, but the problems are on the inside. The rim of the bowl is bitten on the inside, i think that someone tried to clear the cake without the proper tools. It has some cracks in the tobacco chamber from the old cake:

6. A BigBen pipe, the number and type i cannot see. This pipe had her shank cracked, and the former owner decided to repair it with glue and insert and metal ring to hold the shank together. The problem is that he glued also the stem together with the shank, so i cannot clean the pipe:

7. Unknown producer pipe. The varnish is in bad shape, also the tenon was destroyed and it was glued (what is this idea to glue the stem to the shank?) but off course that the glue did not hold, so the owner inserted a metal tenon. Also this solution did not work, so the pipe arrived into my hands:

8. Amphora straight pipe. For this pipe damage, i am guilty. The tenon was quite fixed into the shank, so i wanted to clean the pipe after a smoke and i forced the stem. Instead of detaching it from the shank, the bit decided to leave the stem, so now i have a broken stem:

9. An full bent La Montagnarde Derosee pipe. This one i bought from a pipe smoker, as used pipe. It has a lot of problems: the rim is not equal, on one side it was burned and the surface is no more smooth, the stem which is made from two parts is loosen in the shank and also the lip is not well connected with the shank, the previous owner inserted some scotch tape to hold them together. I want to replace the wooden shank with a longer bamboo or corn shank, until now i found only a corn piece suitable for the job:

Rezumat: 22 pipe in colectie, 17 fumabile, 1 distrusa (am primit-o cu peretii crapati, are functie de material didactic acum), 4 ce pot fi restaurate.
Tutun pe terminate, acum fumez ultimele resturi de bulk achizitionate de pe web, plus ceva Sunday Fantasy primit uscat de la un amic.

Eu am achizitionat o pipa din lemn de maslin, de forma straight, cea din imaginea de mai jos:
Si inca un detaliu al bolului:
Aceasta pipa, dupa cum am spus, este din lemn de maslin, este dreapta, bolul de marime medie, prezinta cateva “dungi” in lemn dar care ii dau un aspect frumos iar mesterul i-a facut 2 santuri pe lateralele bolului, santuri ce, pentru mine, sunt destul de ergonomice, ajutand la tinerea pipei in mana. Pipa fumeaza total diferit fata de cele din briar, este mult mai usoara, insa trebuie avut grija sa nu fie turata, deoarece se infierbinta destul de repede. Insa pe cat de repede se infierbinta, pe atat de repede se va raci, semn ca lemnul este de calitate. Tutunul fumat in ea capata un gust interesant, la primele fumate se simtea putin un iz de ulei de masline, destul de interesant. Ca pret, a costat 15 euro.

A urmat o a doua achizitie, de data aceasta un cadou de la Gaetano, tot o pipa straight din lemn de maslin, cu un inel de bronz cred, dar care are un cilindru de briar introdus in vatra, de fapt tutunul arde in acel cilindru. Este o imbinare interesanta, se incalzeste mai greu dar se si raceste proportional, gustul de ulei de masline nu mai este prezent. Iata si doua poze cu aceasta:
Ultima achizitie de la Gaetano este o pipa full-bent, “foarte full-bent” as putea spune. Este din briar, cu un bol imens, fumez din ea aproape 2 ore incontinuu, vatra este foarte aproape de nas, daca suflu mai tare aer pe nas se ridica cenusa din vatra. Trebuie sa am grija cand o aprind caci flacara este periculos de aproape de nasul meu. Insa este super-comoda la tinut in gura, bolul sprijinindu-se pe barbia propritarului. A costa 20 euro plus transportul din Italia in valoare de 8.5 euro. Pipa fumeaza destul de bine, datorita bolului mare am tendinta de a o forja dar daca se infierbinta, imi trimite spre nas si spre limba o gramada de fum fierbinte ce ma faca rapid sa o las sa se raceasca. Iata si cateva poze cu full-bent-ul:

Ca o concluzie, pipele Gaetano Presti detinute de mine sunt destul de ok pentru pretul si performantele la care ma asteptam sa le obtin, fiecare are cate un mic defect, dar sunt niste pipe de zi – de – zi excelente.

Dupa ce am curatat pipele in mod normal, cu butucelul si ceva servetele de hartie, am pus vata in fiecare bol si in teava pipei (in care intra mustiucul), in care am bagat palinca cu o seringa (aprox. 10 ml per bol), le-am invelit in folie de plastic alimentar si le-am lasat circa 4 zile in debaraua unde imi tin tutunurile.

Aseara am prins otara de timp liber si m-am apucat sa le desfac. Ei bine, sincer, m-am speriat de cata murdarie am scos din pipele puse la curatat.
Dupa ce am extras cu ajutorul unei pensete vata din boluri si din teava pipelor, am purces la curatarea bolurilor cu servetele de hartie si cu solutie de curatat pipa. La un moment dat m-am oprit si am facut cateva poze unui servetel de hartie imbibat si unei bucati de vata plina de …chestii urat mirositoare.

Totodata, am mai observat un lucru interesant: pipele erau inca umede la interior, turta fiind si ea destul de umeda si foarte usor de dat jos.

Personal, recomand aceasta varianta de curatare versus cea cu sare neiodata si alcool, deoarece actioneaza mult mai bine si mai in profunzimea lemnului, iar folia alimentara tine mai mult alcoolul la locul lui, lasand-ul sa isi faca treaba de “tragere” a uleiurilor si gudronului din pereti pe o perioada mai lunga decat in cazul solutiei cu sare.