Ieri discutam cu sotia despre cum percep eu lucrurile mele versus lucrurile ei/familiei.
Discutia a evoluat usor spre cat de atasati suntem noi de lucrurile noastre, lucrurile/bunurile pe care le folosim in fiecare zi. In urma cu vreo 2 ani, cand aveam masina de serviciu, am avut o experienta care mi-a schimbat total paradigma despre posesia lucrurilor. Astfel, ca orice angajat caruia i se da masina de firma si eu o vedeam ca fiind “a mea”, o utilizam simtindu-ma efectiv proprietarul ei. In momentul in care mi-a fost luata m-am simtit deposedat, de parca mi se luase jucaria preferata.
Insa mi-am dat seama dupa cateva zile ca masina respectiva nu fusese niciodata a mea, ci a firmei la care prestam atunci. La fel ca si laptopul si telefonul de servici, scaunul sau biroul la care munceam. Toate imi erau imprumutate de catre firma ca sa imi desfasor activitatea pentru care fusesem angajat.
DECI, oricand aceste lucruri puteau sa imi fie luate, din varii motive, sa mi se dea altele mai bune sau chiar mai rele. In momentul in care am inteles si acceptat aceasta idee, m-am simtit mult mai liber. Nu mai eram legat de masina de servici, de telefon sau laptop, daca firma/patronul decidea ca e cazul sa nu le mai am, mi le putea lua iar eu puteam accepta cu usurinta acel gest. Eu ca persoana, ca angajat, nu ma mai defineam prin lucrurile pe care firma mi le dadea, deci eram liber.
In casnicia in care sunt implicat de ceva ani incerc sa aplic acelasi principiu. Sa luam un exemplu banal: telefonul mobil abia achizitionat pe care il utilizez eu. Daca maine sotia mi l-ar cere deoarece telefonul ei a crapat si are nevoie de telefon foarte tare, sau cineva din familie foarte apropiat are nevoie de un telefon, daca mi-l cer, il dau si ma reintorc la vechiul telefon. Caci acest telefon nu este al meu, el este al nostru, al casniciei noastre, este un bun mai mult decat comun, care poate fi folosit si de altii.
Iar acest gand ma face si mai liber decat inainte. Caci nu am nevoie de telefon ca sa ma simt valoros, il utilizez doar pentru ceea ce el este facut; eu nu ma definesc ca om, ca persoana prin detinerea si utilizarea modelului X de telefon, ci eu ma definesc prin principiile mele.
Si astfel sunt liber sa traiesc asa cum aleg eu, indiferent de lucrurile care ma inconjoara. Binenteles ca imi place sa am si sa utilizez anumite obiecte, dar ele nu au putere asupra mea, eu pur si simplu le utilizez, nu le investesc cu sentimente.
